Dansând pe frânghii – Anna Aslanian – Bucuriile și ororile traducerii

Traducerea este o chestiune de viață și de moarte – și nu doar pentru recompensa sa dublă. Acesta este mesajul interesant, oarecum înspăimântător, al acestei istorii fascinante, de către traducătoarea și interpretul Anna Aslanian, care binecuvântează povești surprinzătoare și distractive cu perspicacitate din interior. Poetul din secolul al XVII-lea, John Dryden, a scris despre traducerea lui Ovidiu Mesaje. Dryden, Aslanian și colegii practicanți au dansat pe frânghii de secole, riscându-și viața, implicându-se în bătălii diplomatice și juridice și, uneori, schimbând cursul istoriei.

Am fost conduși direct în schimburi dificile din timpul Războiului Rece între liderul rus Nikita Hrușciov și președinții SUA John F. Kennedy, Richard Nixon și alții, când o serie de cuvinte noi sau nou înrudite, cum ar fi Sputnik, dezarmarea, publicarea și blocada, au fost provocate. Traducători de mare putere. La prima vizită a lui Hrușciov în Statele Unite, în 1959, traducătorul său, Viktor Sukhodrev, a demonstrat o mare ingeniozitate și diplomație în transmiterea ignoranței explozive a șefului său, a ignoranței sau a „cuceririlor întâmplătoare ale înțelepciunii populare rusești”, corectându-l discret și oferind echivalente acceptabile.

Hrușciov a fost în mod clar emoționat de vizita sa la IBM în California, în ciuda dorinței sale de a arăta că nu s-a îndrăgostit de capitalism: „Fiecare Kollek își laudă mlaștina”, a spus el ușor. Dar cum se traduce „kulik”, un fel de pasăre pentru gazdele sale? „S-a răscumpărat”, scrie Aslanian, cu expresia improvizată „fiecare rață își laudă propria binecuvântare”; Unul dintre colegii săi americani a folosit definiția din dicționar a „șerpuitor”; Un reportaj dintr-un ziar a prezentat o altă variantă, care arată „șarpe” și „mlaștină”. A doua zi un alt ziar a publicat o poveste intitulată „Războiul rece printre interpreți”.

Hermann Göring s-a plâns că interpreții au fost părtinitori sau au greșit în a explica sensul „soluției finale”

Printre liderii secolului al XX-lea, Stalin a fost visul interpreților (presupunând că au supraviețuit), vorbind în propoziții scurte și clare și lăudându-l în mod regulat pe interpretul său, Vladimir Pavlov. Pavlov a fost absorbit de sine, alegând să nu fie fotografiat cu eroii săi, spre deosebire de mulți dintre colegii săi, dar a împărtășit totuși toți interpreții cu un pericol profesional: foamea. În timp ce liderii sorbeau și mâncau cina, el îi șopti la ureche lui Stalin.

Procesele de la Nürnberg din 1945-46 au arătat naziștilor de vârf cât de complexă poate fi traducerea într-o epocă a tehnologiei emergente. Echipamentele din chioșcurile de interpretare cu mai multe canale includeau mile de cablu, sute de căști și zeci de cutii de comutare și au ajuns cu doar cinci zile înainte de încercări. Treizeci și șase de interpreți, un „echipaj divers” de supraviețuitori și refugiați ai ghetoului, jurnaliști și cadre universitare, au lucrat în germană, franceză, engleză și rusă. În ciuda haosului și stresului de neegalat și a interferenței inculpaților de limbă engleză în traduceri – Hermann Göring s-a plâns că interpreții au fost părtinitori sau greși în a explica sensul „soluției finale” – cursul justiției a continuat.

Aslanian urmărește originile traducătorului diplomatic în epoca otomană Dragoman Un personaj, în special Alexandre Mavrokordato, născut de părinții greci în 1641, este „un poliglot care cunoaște otomani, persani, arabi, greci, latini, francezi, italieni și, eventual, germani și români”. A devenit un mediator lingvistic, cultural și politic între est și vest, negocind pacea între Habsburg și otomani.

Traducerea a fost o afacere riscantă cel puțin de atunci Dragoman eră. În timpul „Marelui joc” al secolului al XIX-lea, când Regatul Unit și Rusia s-au luptat pentru a împărți Asia Centrală, Aslanian ne spune că britanicii Alexander Burns și rușii Alexander Griboyedov au fost pirati până la moarte în conformitate cu datoria lingvistică.

Cei mai străluciți traducători din istorie oferă culoarea minunată și bucuria cărții. Mi-a plăcut povestea primului ministru italian Silvio Berlusconi și a traducătorului său italian-rus Ivan Melcomgan. Doar o persoană plină de farmec ca Berlusconi însuși a putut să o traducă, iar când i s-a prezentat Melkomjan, un cântăreț de operă armean, și-a întâlnit meciul. Succesul lui Melcomgan în transmiterea glumelor lui Berlusconi și a înfloririlor lingvistice extravagante l-au făcut să se ridice la vârf, chiar distra președintele rus Vladimir Putin.

Aslanian este un povestitor pasionat interesat să tragă lecții din istorie pentru profesia sa: înțelegerea contextului cultural, a legilor de stat și a politicii și interpretarea spiritului, înregistrării sau intenției autorului este la fel de esențială ca un limbaj clar și logic. Ea ne prezintă, de asemenea, întreaga istorie glorioasă a comunicării umane în acest volum relativ scurt, trasând diferite teorii ale traducerii de la Sfântul Ieronim la Umberto Eco.

Ea ilustrează pericolele de astăzi pentru meseria sa: traducătorii de pe primele linii, ca și în Afganistan, își riscă încă viața; Traducerea necorespunzătoare în instanțe periclitează justiția; Traducerea și interpretarea la nivel mondial sunt subfinanțate și subapreciate; Declinul Regatului Unit în ceea ce privește învățarea limbilor străine și îngustarea culturală sunt impedimente pentru interesele țării.

De exemplu, Cartea albă din 2018 privind Brexit, a scris ea, a fost „părți din ea surprinzător de prost traduse în părți … Uniunea Europeană și cât de puțin îi pasă de Europa”. Traducerea este esența înțelegerii umane – și a neînțelegerii.

Dansând pe frânghiiTraducătorii și echilibrul istoriei de Anna Aslanian cărți de profil 16,99 GBP, 272 de pagini

Rosie Goldsmith este directorul European Literature Network

Continuat Tweet încorporează Pe Twitter pentru a primi mai întâi ultimele noastre povești