De ce se simt bine melodiile triste: Paradoxul emoțional al muzicii

rezumat: Un nou studiu explorează de ce ascultarea muzicii triste poate fi plăcută. Cercetarea a inclus 50 de studenți de muzică care au descoperit că eliminarea elementului de tristețe din muzica aleasă le-a redus plăcerea, sugerând o legătură directă între tristețe și plăcere.

Acest fenomen, descris ca un paradox prin care emoțiile negative sporesc experiența muzicală, provoacă ipotezele anterioare conform cărora tristețea din muzică se bucură doar indirect de sentimente de vulnerabilitate. Studiul sugerează că experimentarea unei game de emoții prin muzică într-un mediu sigur ne poate ajuta să navigăm în emoțiile din lumea reală.

Fapte cheie:

1. 82% dintre participanți au raportat o scădere a plăcerii de muzică atunci când componenta tristețea a fost eliminată, indicând plăcerea directă de tristețe în muzică.
2. Studiul a folosit o abordare nouă, permițând participanților să aleagă muzică care a evocat tristețe, întărind semnificația constatărilor.
3. Teoriile anterioare presupuneau că plăcerea de la muzica tristă vine indirect prin afect, dar acest studiu sugerează că tristețea în sine sporește plăcerea muzicii.

sursă: Universitatea din New South Wales

Un nou studiu propune o nouă teorie despre motivul pentru care ascultarea muzicii triste ne face să ne simțim mai fericiți.

Mulți oameni spun că muzica pe care o iubesc îi poate face și pe ei să se simtă tristi. Este ceva care i-a nedumerit pe cercetătorii muzicali, care s-au întrebat de multă vreme cum ar putea fi căutată cu atâta nerăbdare o activitate care produce emoții negative.

Acum, un nou studiu sugerează că pentru unii dintre noi ne putem bucura de tristețe. Cercetare publicată în revistă Un plusSe sugerează că emoțiile negative pe care le simțim atunci când ascultăm muzică pot produce plăcere.

„Este un paradox să crezi că te poți bucura de ceva care te face să simți emoții negative”, spune profesorul Emery Schubert, autor al studiului de la Laboratorul de Muzicologie Experimentală de la Școala de Arte și Media de la Universitatea de Artă, Design și Arhitectură din New South Wales.

„Dar această cercetare arată prima dovadă experimentală că tristețea poate avea un impact pozitiv asupra plăcerii muzicale, în mod direct.”

Pe lângă faptul că te bucuri de muzică

În acest studiu, 50 de participanți – majoritatea studenți de licență în muzică – au ales o piesă de muzică care evocă tristețea care le-a plăcut, care a inclus clasice de la Ludwig van Beethoven până la melodii moderne de Taylor Swift. Nu au fost instruiți în mod explicit să aleagă muzică în care să le facă plăcere să fie triști.

Participanții au fost apoi rugați să-și imagineze dacă este posibil să-și „înlăture” tristețea ascultând muzică, ceea ce majoritatea a raportat că ar putea face.

„Știm că mulți oameni sunt destul de pricepuți când vine vorba de experimente de gândire, așa că folosirea acesteia este o abordare sensibilă și, în cel mai rău caz, nu ar trebui să dea rezultate”, spune profesorul Schubert.

După înlăturarea imaginată a tristeții, participanții au fost întrebați dacă le place piesa muzicală în mod diferit: 82% au spus că eliminarea tristeții le-a redus plăcerea de muzică.

„Rezultatele sugerează că tristețea pe care o simțim atunci când ascultăm muzică poate fi de fapt plăcută și poate spori plăcerea de a o asculta”, spune profesorul Schubert.

Profesorul Schubert spune că pot exista multe motive pentru care oamenii se bucură de muzica care îi face tristi.

„O explicație are de-a face cu jocul”, spune profesorul Schubert. „Experimentarea unei game largi de emoții într-un mediu destul de sigur ne poate ajuta să învățăm cum să facem față cu ceea ce întâlnim în lume.”

Tristețe și „afect”

Lucrarea discută, de asemenea, implicațiile constatărilor unor studii anterioare care sugerează că tristețea nu poate fi trăită atunci când ascultăm muzică, ci mai degrabă este mediată de un sentiment complex cu aspecte pozitive numit „afect”.

„Studiile anterioare indică „ipoteza efectului indirect”, ceea ce înseamnă că oamenii se pot simți triști, dar se pot bucura de altceva – afectează”, spune profesorul Schubert. „Pentru că vulnerabilitatea este un sentiment amestecat cu aspecte pozitive și negative.”

Alți 53 de participanți dintr-un grup de control au fost rugați să raporteze ce muzică le-a plăcut și au considerat-o „influentă”. Participanții din grupul de control au raportat că se simt tristi și emoționați.

„Se credea anterior că atunci când oamenii se simt triști ca răspuns la muzica pe care o bucură, se simt de fapt afectați”, spune profesorul Schubert. „Dar rezultatele acestui studiu indică faptul că afectul și tristețea au semnificații care se suprapun.

„Cu alte cuvinte, emoția provoacă tristețe, iar tristețea provoacă emoție.”

limitele de căutare

Unele limitări ale studiului se referă la permiterea participanților să aleagă ei înșiși piese muzicale.

„Este întotdeauna riscant să le ceri participanților să aleagă muzica care le place și să-i facă să se simtă tristi, deoarece le poate da un semnal despre scopul studiului”, spune profesorul Schubert.

„Dar am luat măsuri pentru a minimiza acest lucru în metoda noastră, inclusiv nemenționarea preocupărilor legate de studiu în timpul recrutării, screeningul parcelelor auto-selectate și având o condiție de control.”

Metodele în care experimentatorii selectează muzica (pe care s-au bazat în principal studiile anterioare) au, de asemenea, limitări pe care cercetările viitoare le pot aborda.

„Principala limitare în studiile anterioare este că experimentatorii aleg muzica „trista” mai degrabă decât participanții, ceea ce înseamnă că participanților s-ar putea să nu „place” neapărat piesele muzicale”, spune profesorul Schubert.

„Prin urmare, cercetările viitoare ar trebui să includă un număr mai mare de participanți pentru a se asigura că există un placut suficient de piesă.”

Despre muzică, emoții și știri din cercetarea psihologiei

autor: Ben Knight
sursă: Universitatea din New South Wales
comunicare: Ben Knight – Universitatea din New South Wales
imagine: Imagine creditată pentru Neuroscience News

Căutare originală: Acces deschis.
„Iubirea muzicii cu și fără tristețe: Testarea ipotezei unui efect direct al emoției negative plăcute„De către Imre Schubert și colab. Un plus

un rezumat

Iubirea muzicii cu și fără tristețe: Testarea ipotezei unui efect direct al emoției negative plăcute

Emoțiile negative evocate la ascultătorii de muzică pot produce o plăcere intensă, dar nu înțelegem pe deplin de ce.

Studiul actual a abordat această întrebare cerând participanților (n = 50) să aleagă singuri o piesă muzicală care a evocat tristețe și a fost plăcută. Partea principală a studiului a cerut participanților să-și imagineze posibilitatea de a înlătura tristețea pe care o simt.

În general, participanții au raportat că au îndeplinit sarcina cu succes. Ei au indicat, de asemenea, că eliminarea tristeții le-a redus gustul pentru muzică, iar 82% dintre participanți au raportat că tristețea indusă a sporit și plăcerea muzicii.

Studiul a oferit dovezi pentru „ipoteza efectului direct”, care se bazează pe modelul multicomponent al emoției, în care o componentă a emoției negative este trăită ca pozitivă în timpul experiențelor muzicale (și a altor experiențe estetice).

Dovezile anterioare ale unui mediu, cum ar fi „mișcarea”, ca sursă de plăcere au fost reinterpretate în lumina noilor descoperiri.

În schimb, studiul actual a aplicat o interpretare a interferenței semantice, argumentând că tristețea stimulează emoțiile care împărtășesc sens cu tristețea, cum ar fi afectul. Introducerea se face dacă suprapunerea în sens este suficientă. Gradul de suprapunere semantică a fost determinat experimental.

Prin urmare, studiul actual sugerează că interpretările bazate pe mediatori trebuie tratate cu prudență atât ca rezultat al studiului, cât și din cauza limitărilor analitice din cercetările anterioare discutate în această lucrare.